in care se arata ca ori de cate ori vad cozi interminabile la bisericile cu moaste importante, in loc sa-mi amintesc de sfintenie si sarbatoare, ma cam iau nervii. anu asta am avut parca reactii mai linistite. iar azi, dupa ce-am vazut cozile de la sf dumitru, mi-am adus aminte de bunica mea. si-am trimis un gand bun la doamne doamne pt ea, pt parinti si dintr-o data s-a marit lista cu numele tututor care-au insemnat sau inseamna ceva pt mine.  maine, mi-as dori ca in listele mentale ale tuturor celor care arunca o secunda de rugaciune catre dumnezeul in care cred sa mai fie cineva, pe care poate nu l-au cunoscut personal, dar de care au auzit ca are mare nevoie de ajutor. maine, de sf dumitru, sarbatoare pe care n-am respectat-o niciodata, langa bunica, in rugaciunea mea va fi gheorghe dinica. un om minunat, care sper din suflet sa se faca bine si sa ne poata bucura in continuare cu talentul lui.