nu un grup, nu o solutie de compromis lasciv si siderant intre unii si altii.
de sf nicolae cand multi copii nu gasesc mai nimic in cizmulite, unii si altii, mai mari in clica, asteapta o tara cadou.
intr-o zi de sarbatoare, cand ar trebui sa se voteze un presedinte, o bucata de tara, care-si poate invinge scarba si o alta bucata, mica de tot, care crede in minuni, vor pune stampila pe o foaie cu doua nume. o majoritatea covarsitoare vor da votul unei solutii care li se vinde, unui program, unui grup pe care-l percep mai puternic.
pe 6 decembrie as vrea sa votez un presedinte. un om. pe persoana lui fizica si potenta politic pe plan intern si extern.  un tip istet activ pe care sa nu-mi fie rusine sa-l numesc presedinte cand ajung pe-afara.

mai vrea cineva sa voteze un presedinte? cica pe criza asta, nu prea. da criza trece cumva, presedintele mai ramane un pic.  so, atunci cum devine chestiunea? ramanem si noi acasa la show?